In oras.



de ce nu pasim ,mai bine, pe strada? sa dansam in ritm de sotron pe dungile albe fara sens . si tot asa spre singura cafenea din micul oras cu mesele udate de ploaie unde toti  citesc o singura carte , la o singura cafea.
din pod in pod ,si nu peste ape , soarele iti intra in ochi iar ei sunt aurii de fericire si apus . eu nu am nimic de spus , iti leg esarfa esarfa rosie si plec din nou . barci plutesc in departare cu catarge de portelan si panze de matase , strabat ceruri intre sori si luni pe rand .
construiesc ei, construiesc si din ruine tot in ruine ajung . inramate ale mele epopei de canepa si culoare ard in intersectii. si iti lumineaza calea , te opresc si te pornesc dar nu o sa le sting niciodata , ai nevoie sa stii sa te opresti si sa citesti.
din balcoane in balcoane sar scantei portocalii din lampile strazii si noaptea e albastra inca , e 4 si dimineata nu-i departe.  
dar ma trezesc inca in pod in fotoliul verde acoperit . nu are rost sa pleci , orasul e departe acum.

Pitici de Gradina

nu am putut niciodata a raspunde cu "nimic" la intrebarea "la ce te gandesti?" . in acelasi timp nu am crezut niciodata vise cu ochii deschisi, desi asta imi zic doar de 6 luni incoace. 

tramvai rosu tras de 2 cai arsi de soare iar eu pe partea dreapta a ultimului rand de banci de lemn proaspat lacuite. lumea se misca prin sticla geamului cu aceeasi viteza cu care Ganduri mici cu aripi de musca intra pe urechea stanga si ies pe cea dreapta (desi cele mai multe dintre ele raman la un ceai si o vorba buna pe intuneric si muzica lui Chet Baker). 

as putea inventa acum o poveste naiva despre cum si de unde vin Gandurile , dar adevarul e ca nu stiu cum si nici nu ar avea vre-un sens. sunt acolo, si ce bine ca sunt. atunci cand se aprinde o idee , Gandurile danseaza in jurul becului in ritmul saxofonului lui Stan Getz in La Fiesta. ce nu le place lor e galagia si (ei bine) placinta de dovleac . 

deobicei incep cu o bucata de lut ceva mai mare decat un frigider pe care mi-o lasa Nea` din cand in cand drept in fata portii (Nea` e genul de bisnitar de bazar , aproape chel , aproape cocosat , zambind pe sub mustata pana la urechi). mai intotdeauna incep sa scobesc in el cu o lingurita de ceai , nu de alta , dar uit sa fiu atent la detalii si oricum , timp e tot ce am. intr-o vreme ciopleam ghivece pentru vecine in capoduri colorate si ochelari legati de gat cu sfori aurii, dar m-am plictisit si am inceput sa dau forma unor pitici de gradina. sunt pitici de gradina ca oricare altii, doar cu palarii de paie in loc de caciuli oribile rosii. 

nu am unde sa ii pun , sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei. asa ca i-am luat in tramvai. 

sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei , dar nici Gandurile nu se impaca cu galagia lor, asa incat , plimbarile mele cu tramvaiul nu mai sunt ca inainte,si vreau sa fiu din nou singur. singur in tramvaiul rosu tras de 2 cai arsi de soare.

formspring.me

Ask me anything http://formspring.me/MrJeopardy

Sfarsit.


Trenul de Canapea

daca timpul ar fi un sirop , ar fi albastru cu slipiri de rubin , iar acum ce imi doresc cel mai mult sa il gasesc la vanzare in sticle de jumatate de litru la aprozarul din colt, pe acelasi raft cu alifia pentru lipsa de inspiratie si uleiul de floarea fericirii. as putea atunci sa il beau diluat cu mult sifon si atunci totul ar fi bine. 
sunt foarte egoist cu timpul meu si tot nu reusesc sa pastrez destul si pentru mine. il imprastii peste tot pe prea multe nimicuri fara de care m-as putea lipsi chiar incepand de ... acum. de cautat prin cosul cu scrisori , de verificat agenda , de cotrobait in sertar , de facut curat pe birou , de astea toate pentru inceput. 

paturile devin din ce in ce mai nefericite. farmaciile eu buzunare de aur de pe urma antidepresivelor pentru paturi  psihologii saltelelor au programari pentru urmatorii ani . din cauza noastra, din cauza ca nu mai dormim. as dormi si eu mai mult dar nu am intotdeauna timp de bilet. somnul de dupa-amiaza e ca o scurta calatorie cu trenul de canapea (trenurile in regim ultrapersonal cu impresii de tren de cuseta , sunt trenuri de canapea) ele merg incet si au intotdeauna ferestrele murdare , cu o singura perdea iar prin ea trece o verzuie-oranj geana a soarelui de apus. 


astfel de fiecare data cand casc imit o muscatura cu incetinitorul ; deobicei imi musc degetul iar pe el raman gropi aliniate care seamana un sir indian de furnici dezorientate. cand toate necazurile imi stau pe cap ca o palarie, am sa o trag pe fata . cu sticla de sirop in mana imi mai iau un bilet la regim ultrapersonal si pot sa fiu sigur ca investesc in ceva mai util decat inutilitatile mai sus mentionate. nu inteleg de ce toti iesiti la o cafea cand puteti foarte bine impartii o saltea.

Un Ghiveci Obez

bine. 

sunt bine. 

fac bine fiindca am promis sa fac bine iar eu ma tin de cuvant. 

am promis in fata a 11 ochi albastrii cerulean sa fac o fapta buna pe zi oricat de mica ar fi ea . astfel consiliul alter-egourilor mele a convenit sa plaseze chiar alaturi de masina-de-tocat-ganduri-rele (tii minte masina de tocat carne , manuala, a bunicii tale? a mea e rosie si toaca ganduri rele de 3 ori pe zi) ghiveciul-faptelor-bune. o sa scriu de acum inainte bilete pentru fiecare fapta buna din fiecare zi pe care ghiveciul le va infuleca mandru.

si cum sunt si mai multe obiecte in camera , eu cresc din mic in mare de fiecare data , daca mai inainte ma stateam in nori , acum ma ascund dupa luna. si cum sunt atat de mare am nevoie de ajutoare , de asistentii mei robotici care,  "in-prizati" mie , mananca pentru mine , citesc pentru mine , beau pentru mine , au grija sa nu uit de intalniri , sa-mi schimb becurile , imi sterg praful si inca mai cate imposibil de enumerat. dar toti au cazut de acord ca ar trebui sa le mai fac si singur , sa ma mai gandesc si la mine fiindca prea stau bine in hamacul meu de frunze. si au dreptate.
si astfel se incheie un nou capitol. urmeaza o schimbare,acum ca vine primavara. 

pana la urma nu e vorba de a face mai bine , ci a face mai multe. imi promit sa cresc un ghiveci obez.




consiliul alter-egourilor - consiliul celor ce se schimba precum niste posturi de radio .

masina-de-tocat-ganduri-rele - tii minte masina de tocat carne , manuala, a bunicii tale? a mea e rosie si toaca ganduri rele de 3 ori pe zi