Pitici de Gradina

nu am putut niciodata a raspunde cu "nimic" la intrebarea "la ce te gandesti?" . in acelasi timp nu am crezut niciodata vise cu ochii deschisi, desi asta imi zic doar de 6 luni incoace. 

tramvai rosu tras de 2 cai arsi de soare iar eu pe partea dreapta a ultimului rand de banci de lemn proaspat lacuite. lumea se misca prin sticla geamului cu aceeasi viteza cu care Ganduri mici cu aripi de musca intra pe urechea stanga si ies pe cea dreapta (desi cele mai multe dintre ele raman la un ceai si o vorba buna pe intuneric si muzica lui Chet Baker). 

as putea inventa acum o poveste naiva despre cum si de unde vin Gandurile , dar adevarul e ca nu stiu cum si nici nu ar avea vre-un sens. sunt acolo, si ce bine ca sunt. atunci cand se aprinde o idee , Gandurile danseaza in jurul becului in ritmul saxofonului lui Stan Getz in La Fiesta. ce nu le place lor e galagia si (ei bine) placinta de dovleac . 

deobicei incep cu o bucata de lut ceva mai mare decat un frigider pe care mi-o lasa Nea` din cand in cand drept in fata portii (Nea` e genul de bisnitar de bazar , aproape chel , aproape cocosat , zambind pe sub mustata pana la urechi). mai intotdeauna incep sa scobesc in el cu o lingurita de ceai , nu de alta , dar uit sa fiu atent la detalii si oricum , timp e tot ce am. intr-o vreme ciopleam ghivece pentru vecine in capoduri colorate si ochelari legati de gat cu sfori aurii, dar m-am plictisit si am inceput sa dau forma unor pitici de gradina. sunt pitici de gradina ca oricare altii, doar cu palarii de paie in loc de caciuli oribile rosii. 

nu am unde sa ii pun , sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei. asa ca i-am luat in tramvai. 

sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei , dar nici Gandurile nu se impaca cu galagia lor, asa incat , plimbarile mele cu tramvaiul nu mai sunt ca inainte,si vreau sa fiu din nou singur. singur in tramvaiul rosu tras de 2 cai arsi de soare.

0 Response to "Pitici de Gradina"

Trimiteți un comentariu