Izbesc cu stangacie un bec
imi plac noptile in care nu pot dormi. tavanul se transforma intr-un ecran de cinema pe care mintea imi proiecteaza gandurile, e un film de care nu mas satura niciodata , un film de care nu am nevoie de ochelari pentru a-l vedea 3D. atunci ma aflu in momentele mele de maxima creatie in care imi vin idei atat de des incat zbor legat de becurile de deasupra capului. si adesea ma ridic din pat aprind lumina si caut buimac o bucata de hartie pe care izbesc cu stangacie un bec , iar cateodata dau pe langa , ratez , si imi pierd ideea inainte de a o pune pe hartie. si cand vreau sa schimb canalul , ca sa nu mai vad acelasi film , inchid ochii si ajung intr-o livada de beci. becii sunt niste pomi de alama in care cresc becurile. acolo soarele bate turcoaz peste norii care sunt defapt niste roti dintate care se invart la nesfarsit.
si cand deschid ochii si vad iarasi tavanul inteleg ca nu am adormit , ci visam ... cu ochii inchisi.
incep a ma gandi la ziua urmatoare . deobicei unul dintre ganduri imi sopteste "atat de obosit vei fi maine , incat nu o sa poti face nimic". frustrarea ma acapareaza incet incercand sa realizez de ce nu pot adormi , si meditez la asta ... pana adorm.
Soundtrack: The Books- A little longing goes away
|
0 Response to "Izbesc cu stangacie un bec"
Trimiteți un comentariu