Fragment de Panou

2011-05-09T10:29:00.001-07:00

In oras.

2010-11-01T14:07:00.001-07:00

de ce nu pasim ,mai bine, pe strada? sa dansam in ritm de sotron pe dungile albe fara sens . si tot asa spre singura cafenea din micul oras cu mesele udate de ploaie unde toti citesc o singura carte , la o singura cafea.
din pod in pod ,si nu peste ape , soarele iti intra in ochi iar ei sunt aurii de fericire si apus . eu nu am nimic de spus , iti leg esarfa esarfa rosie si plec din nou . barci plutesc in departare cu catarge de portelan si panze de matase , strabat ceruri intre sori si luni pe rand .
construiesc ei, construiesc si din ruine tot in ruine ajung . inramate ale mele epopei de canepa si culoare ard in intersectii. si iti lumineaza calea , te opresc si te pornesc dar nu o sa le sting niciodata , ai nevoie sa stii sa te opresti si sa citesti.
din balcoane in balcoane sar scantei portocalii din lampile strazii si noaptea e albastra inca , e 4 si dimineata nu-i departe.
dar ma trezesc inca in pod in fotoliul verde acoperit . nu are rost sa pleci , orasul e departe acum.

Pitici de Gradina

2010-08-30T15:00:00.000-07:00

nu am putut niciodata a raspunde cu "nimic" la intrebarea "la ce te gandesti?" . in acelasi timp nu am crezut niciodata vise cu ochii deschisi, desi asta imi zic doar de 6 luni incoace.

tramvai rosu tras de 2 cai arsi de soare iar eu pe partea dreapta a ultimului rand de banci de lemn proaspat lacuite. lumea se misca prin sticla geamului cu aceeasi viteza cu care Ganduri mici cu aripi de musca intra pe urechea stanga si ies pe cea dreapta (desi cele mai multe dintre ele raman la un ceai si o vorba buna pe intuneric si muzica lui Chet Baker).

as putea inventa acum o poveste naiva despre cum si de unde vin Gandurile , dar adevarul e ca nu stiu cum si nici nu ar avea vre-un sens. sunt acolo, si ce bine ca sunt. atunci cand se aprinde o idee , Gandurile danseaza in jurul becului in ritmul saxofonului lui Stan Getz in La Fiesta. ce nu le place lor e galagia si (ei bine) placinta de dovleac .

deobicei incep cu o bucata de lut ceva mai mare decat un frigider pe care mi-o lasa Nea` din cand in cand drept in fata portii (Nea` e genul de bisnitar de bazar , aproape chel , aproape cocosat , zambind pe sub mustata pana la urechi). mai intotdeauna incep sa scobesc in el cu o lingurita de ceai , nu de alta , dar uit sa fiu atent la detalii si oricum , timp e tot ce am. intr-o vreme ciopleam ghivece pentru vecine in capoduri colorate si ochelari legati de gat cu sfori aurii, dar m-am plictisit si am inceput sa dau forma unor pitici de gradina. sunt pitici de gradina ca oricare altii, doar cu palarii de paie in loc de caciuli oribile rosii.

nu am unde sa ii pun , sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei. asa ca i-am luat in tramvai.

sunt multi si nu pot sa dau cu piciorul in ei , dar nici Gandurile nu se impaca cu galagia lor, asa incat , plimbarile mele cu tramvaiul nu mai sunt ca inainte,si vreau sa fiu din nou singur. singur in tramvaiul rosu tras de 2 cai arsi de soare.

formspring.me

2010-05-12T02:06:00.001-07:00

Ask me anything http://formspring.me/MrJeopardy

Sfarsit.

2010-03-23T12:05:00.001-07:00

Trenul de Canapea

2010-03-03T13:36:00.000-08:00

daca timpul ar fi un sirop , ar fi albastru cu slipiri de rubin , iar acum ce imi doresc cel mai mult sa il gasesc la vanzare in sticle de jumatate de litru la aprozarul din colt, pe acelasi raft cu alifia pentru lipsa de inspiratie si uleiul de floarea fericirii. as putea atunci sa il beau diluat cu mult sifon si atunci totul ar fi bine.

sunt foarte egoist cu timpul meu si tot nu reusesc sa pastrez destul si pentru mine. il imprastii peste tot pe prea multe nimicuri fara de care m-as putea lipsi chiar incepand de ... acum. de cautat prin cosul cu scrisori , de verificat agenda , de cotrobait in sertar , de facut curat pe birou , de astea toate pentru inceput.

paturile devin din ce in ce mai nefericite. farmaciile eu buzunare de aur de pe urma antidepresivelor pentru paturi psihologii saltelelor au programari pentru urmatorii ani . din cauza noastra, din cauza ca nu mai dormim. as dormi si eu mai mult dar nu am intotdeauna timp de bilet. somnul de dupa-amiaza e ca o scurta calatorie cu trenul de canapea (trenurile in regim ultrapersonal cu impresii de tren de cuseta , sunt trenuri de canapea) ele merg incet si au intotdeauna ferestrele murdare , cu o singura perdea iar prin ea trece o verzuie-oranj geana a soarelui de apus.

astfel de fiecare data cand casc imit o muscatura cu incetinitorul ; deobicei imi musc degetul iar pe el raman gropi aliniate care seamana un sir indian de furnici dezorientate. cand toate necazurile imi stau pe cap ca o palarie, am sa o trag pe fata . cu sticla de sirop in mana imi mai iau un bilet la regim ultrapersonal si pot sa fiu sigur ca investesc in ceva mai util decat inutilitatile mai sus mentionate. nu inteleg de ce toti iesiti la o cafea cand puteti foarte bine impartii o saltea.

Un Ghiveci Obez

2010-02-23T11:12:00.000-08:00

bine.

sunt bine.

fac bine fiindca am promis sa fac bine iar eu ma tin de cuvant.

am promis in fata a 11 ochi albastrii cerulean sa fac o fapta buna pe zi oricat de mica ar fi ea . astfel consiliul alter-egourilor mele a convenit sa plaseze chiar alaturi de masina-de-tocat-ganduri-rele (tii minte masina de tocat carne , manuala, a bunicii tale? a mea e rosie si toaca ganduri rele de 3 ori pe zi) ghiveciul-faptelor-bune. o sa scriu de acum inainte bilete pentru fiecare fapta buna din fiecare zi pe care ghiveciul le va infuleca mandru.

si cum sunt si mai multe obiecte in camera , eu cresc din mic in mare de fiecare data , daca mai inainte ma stateam in nori , acum ma ascund dupa luna. si cum sunt atat de mare am nevoie de ajutoare , de asistentii mei robotici care, "in-prizati" mie , mananca pentru mine , citesc pentru mine , beau pentru mine , au grija sa nu uit de intalniri , sa-mi schimb becurile , imi sterg praful si inca mai cate imposibil de enumerat. dar toti au cazut de acord ca ar trebui sa le mai fac si singur , sa ma mai gandesc si la mine fiindca prea stau bine in hamacul meu de frunze. si au dreptate.

si astfel se incheie un nou capitol. urmeaza o schimbare,acum ca vine primavara.

pana la urma nu e vorba de a face mai bine , ci a face mai multe. imi promit sa cresc un ghiveci obez.

consiliul alter-egourilor - consiliul celor ce se schimba precum niste posturi de radio .

masina-de-tocat-ganduri-rele - tii minte masina de tocat carne , manuala, a bunicii tale? a mea e rosie si toaca ganduri rele de 3 ori pe zi

Norii sunt de portelan

2010-02-17T13:05:00.000-08:00

sunt intr-unul din momentele in care pielea mea de scortisoara uscata e mancata de 99 de cutite argintii pentru unt. razuie si razuie sistematic si intr-un ritm pe care timpanele mele pretentioase l-ar considera iritant si de prost gust. e un cosmar de dupa-amiaza care apare din cand in cand , sacaitor de adevarat.

norii sunt de portelan si au fost intotdeauna locul meu preferat la "v-ati ascunselea" .albe ceainice deformate , refuzate chiar si de la rebuturi , plang ori de cate ori isi aduc aminte de copilaria lor. fara trompete si manere , mai degraba introvertiti , norii isi petrec scurta viata tragand cu ochiul in vietile micilor oameni de mai jos.

dau nas in nas din ce in ce mai des cu gradinari rai. nu , nu tot gradinarii sunt buni. gradinarii rai imprastie seminte de buruieni-mentale care iti strica gradina cu greu ingrijita si ordonata. gandurile rele rasar ca buruienile dupa plansetele norilor si ma indispun , ma obosesc si imi mananca toate plantatiile de Floarea Chefului.

ne-am trezit intr-o lume deja intoarsa cu capul in jos. uitete pe cer si spune-ti ce vezi? stelele nuu, ele au cazut demult , si sunt peste tot in jurul tau . intr-un "v-ati ascunselea" continuu ma uit de pe un nor la stelele orasului mai colorate si mai vesele ca cele vechi, desi mai zgarcite si ofticoase. clepsidra e intoarsa invers, dar acolo sus pe nor , timpul nu curge.

Iti vei iubi Radioul

2010-02-10T12:47:00.000-08:00

din cand in cand te impiedici de oameni care te supun unor interogatorii minutioase la lumina strazii traversand vitrina cafenelei ( eu pun "lumina strazii" si "temperaturii camerei" in aceeasi cutie ) . vor sa te ghiceasca de la prima intalnire , te intreaba ce si unde lucrezi , despre copilarie , mancare , animale ... politica. toate le vad ca niste inutilitati , niste formalitati uzate . interogatoriul este bruiat de domnisoara cu fata acoperita de tava argintie. hah , cum poti cunoaste o persoana mai bine , daca nu dupa ce a comandat?

in galeata cu intrebari banale , daca iti sufleci manecile , la fundul ei poti gasi una chiar utila cand vine vorba de cunoastere: "Daca ai naufragia pe o insula si ai putea salva un singur obiect , care ar fi?" .

astfel pe tabelul periodic al intalnirilor reusite intre 2 persoane se afla 2 ingrediente , comanda si obiectul salvator.

ce as raspunde? foarte simplu. un Radio... sau un transformator. notele muzicale sunt ca si puricii de televizor in aer , doar ca invizibili . puricii acestia radiofili plutesc dezorientati in aer peste tot in lume dar sunt prea timizi sa ni se arate, nu se hranesc fiindca le e frica de obezitate si de faptul ca n-ar mai incapea toti , le plac oglinzile si dominoul , .ii putem asemana cu surferii fiindca se lasa condusi de undele radio , iar cand obosesc se cuibaresc pe antene de tot felul, inalte si slabe , rotunde sau pur si simplu cu multe brate . aceste transformatoare (sau radio-uri) transforma; sau disciplineaza notele asezandu-le inapoi pe un portativ pe care apoi difuzoarele transforma in sunet.

probabil ca nu as vrea sa fiu salvat de pe insula . muzica este fundalul sonor al vietii iar atata timp cat am muzica in spatele meu imi poate lipsi orice si sfarsitul nu va veni. inca ma mai joc din cand in cand cu un mare si gras , dar cam lenes , radio rusesc. in camera imi zboara stele cand mi se pare ca ii ascult pe astronautii rusi si ceaiul e mult mai bun cand BBC One e "on the air".

ascultatul la radio e ca o solo-plimbare nocturna intr-un oras mare. daca iti place asta , iti vei iubi radioul.

Cine a dat gaura la macaroana

2010-02-04T12:59:00.000-08:00

cine a descoperit mersul pe jos si apa calda? cine a dat gaura la macaroana sau te-a tras de sireturi?

un copil. toti copii descopera ... ceva , orice , tot ;bine, poate nu chiar tot dar macar o parte din totul care ii e dat. copii se plimba prin livezi in care e tot timpul primavara si descopera merele , da ... primavara. si daca nu le descopera , ce? le inventeaza , asta e ce fac pana li se spune ca merele nu au petale, si de la capat...

si eu ma plimbam prin livezile mele de beci pline de idei si ma loveau grozave momente de inspiratie. atunci incepeam si inventam : nume de culori , nume de flori , forme , litere . m-am plimbat si inca ma mai plimb prin livezile mele mereu incarcate. descoperirile sunt lastari de care ma impiedic cu placere oricand. atunci cand ingrop un bec , o idee, rasare o descoperire, dintr-o descoperire da nastere altor idei , si altor descoperiri , si altor idei si asa mai departe ca inmultirea la iepuri. descoperirile sunt din cele mai banale si comune ("Pamantul e rotund!" , "Nu exista Dumnezeu..." , "Exista Dumnezeu!") la cele mai importante, si am sa ma opresc la una din acestea importante.

"Croissantele ieftine sunt intradevar ieftine!" s-a transformat in "Croissantele ieftine sunt mai bune decat cele scumpe!" care a devenit "Lucrurile neasteptat de bune sunt neasteptat de ieftine!" ce s-a transformat intr-o alta serie de descoperiri legate de lucrurile ieftine.

un copil se joaca intotdeauna cu cele mai ieftine jucarii fiindca isi lasa imaginatia sa lucreze. reciproca este adevarata.

In lumea mea sunt doua lumi

2010-01-31T10:04:00.000-08:00

cum poti spune cat de mare e lumea ta ? de unde stii ca traiesti intr-o lume mare sau mica? te rog , opreste-te din citit si gandeste-te la asta . probabil un numar mare de prieteni inseamna ca lumea ta e intr-adevar mare dar atunci cum se face ca atunci cand intalnesti pe cineva cunoscut ,undeva departe , pe neasteptate , primul lucru care iti vine pe limba e "ce mica e lumea!" ? sau poate ca traiesti intr-un mic oras in care jumatate din oamenii pe care ii cunosti iti sunt vecini , s-ar zice ca lumea ta e mica. cat de mare ti se va parea lumea in prima excursie cu scoala intr-o metropola sau chiar un oras modest ?

lumea mea incape intr-o cutie de chibrituri , si o port cu mine peste tot intr-o geanta de culoarea maslinelor necoapte cumparata dintr-un targ de vechituri. nu mi-am numarat niciodata cunostintele , nici macar rudele, fiindca lumea mea e a mea, o pot atinge dar nu o pot tine in mana. e o bucata de plastelina framantata din tot ce imi place , tot ce pot face si mai ales tot ce stiu. asa ca de fiecare data cand ceva nou se intampla , bucatii mele de plastelina i se mai adauga o culoare si astfel ea devine tot mai mare si mai colorata. deocamdata casa ei e o cutie de chibrituri romanesti , cu o bufnita maro pe o parte.

dar pana la urma , daca tot e asa de mica lumea mea, asta inseamna ca sunt un fel de ... prost?. ei bine da . niciodata nu m-a deranjat sa ma consider , poate nu chiar prost, ignorant in nici un caz, dar nestiutor. ce se intampla atunci cand crezi ca le sti pe toate? pe langa faptul ca devii o persoana insuportabil de aroganta, te transformi intr-o persoana incapabila sa acumuleze orice fel de informatie si/sau ignorant. lumea ignorantului ramane mica , pipernicita , subnutrita. asa ca intotdeauna am fost un nestiutor, ca sa pot invata mai mult.

in capul meu isi mai are casa un batranel din acela pe care tu il gasesti respingator , dar care eu il vad ca un bunic desi cam miroase a alcool ieftin si e cam cicalitor. cand nu e zidar , sta toata ziua cu picioarele intr-un lighian cu apa fierbinte si citeste ziarul. iar cand e zidar .. ei bine , zideste amintiri inregistrate pe casete video pe care le lipeste cu aracet.

in lumea mea sunt doua lumi , o bucata de plastelina si un mare zid negru.

Mobila , Povesti si Gubele. caseta 2

2010-01-28T09:57:00.000-08:00

ador surprizele . sunt momentele acelea in care vocea se ascunde , irisul prinde culoare iar sufletul se dilata . ei.. asta daca e o surpriza placuta. atunci sti ca persoana surprinzatoare (cea care prinde surpriza si ti-o ofera cu drag) este una dintre cele cu care imparti simpatie , si asta e ca un ceai cald pentru suflet.

recunosc totusi ca cele mai multe surprize mi le fac singur, chiar daca ma simt la fel ca si cum as incerca sa ma gadil singur. deobicei imi cumpar hartie pentru dulapul meu , haine pentru cartea mea. carte care e mai mult un jurnal , un album de fotografii. putini pantaloni , multe camasi , cateva tricouri si toate cu povestea lor . binenteles , nu umblu cu haine albastrite de cerneala , dar fiecare este un intreg set de aduceri-aminte , un album de "mai tii minte...?".
Camasi pentru orice ocazie , camasi de iarna , camasi de vara , camasi cu cravata , fara cravata , multe camasi cu multe carouri , putine camasi in culori "picante" pentru ochi , camasi largi pentru plimbari pe dealuri in care poti usor dansa cu vantul de primavara , camasi stramte care te strang de gat la interviuri pe care te razbuni in functie de rezultat si binenteles , tricouri. da , tricourile colorate de anotimpuri care se ascund in spatele camasilor , timide , mai ales cand e frig , fiindca altfel te trezesti cu pielea de gaina iar altfel nu se poate. in cele din urma cei despre care se pot scrie romane autobiografice , pantalonii. blugi care inca miros a mare , pantaloni in carouri portocalii cu pete mari si verzi de iarba ...

si parca tot mai frumoasa ar fi lumea fara haine.

Mobila , Povesti si Gubele. caseta 1

2010-01-22T13:15:00.000-08:00

care e cea mai mare piesa de mobilier din camera ta? a mea e o carte.
nuu nu, camera mea e perfect normala , destul de inalta cat sa nu imi pot schimba becurile lampii decat stand pe varfuri pe un scaun , destul de lata cat sa ma pot intinde dimineata si sa o prind in brate. multe tablouri , unul cu maci , unul cu o strada dupa ploaie , un portret , doua portrete , trei portrete... jumatate si tabloul meu preferat pus in rama verde pe care il deschid dimineata ca sa zboare somnul care innoata prin aer, totul pe un fundal galben verzui (verde galbui) fara de monotonie , mai tare aici , mai slab acolo, perfect oriunde. visele imi acopera jumatate din camera , patul meu , ditamai matahala ma lasa sa dorm pe spatele lui chiar si dupa 40 de ani de abuz zilnic. cealalta jumatate e jumatatea viselor traduse astfel ca mintea ta sa le inteleaga, mare platou , multe culori , mare birou , multe hartii , mare amplificator , multe corzi si note. langa usa un telefon vechi , negru si fix calarind o carte de telefon peste o masa tot de telefon, dar pe ei ii lasam in pace , nu ne prea intelegem ... probleme de intimitate.

si , ei bine, el din colt , faceti cunostinta cu dulapul meu. dulapul meu de haine mai precis. el e o ea , el e o carte. dulapul meu travestit ascunde capitole atarnate pe umerase sau impachetate (aproape) ordonat , de toate culorile si formele. e singura mea carte care creste incontinuu , obeza , si mai obeza , grasa , foarte grasa. nu e plin de haine ci de povesti traite de mine candva , purtandu-le.

2 zile de fericire cu 25 de lei .

2010-01-18T12:29:00.000-08:00

2 zile de fericire cu 25 de lei . o carte pe care am platit-o fara sa o rasfoiesc fiindca imi placea titlul a ajuns undeva in capul listei mele de "carti care imi spun ca realitatea e un televizor si fiecare dintre noi e un canal" . deobicei intru in librarii si rasfoiesc . Acolo dau peste canale cu fictiune , pline de desene animate , documentare , filme cu incasari de milioane sau total necunoscute , biografii. si tot deobicei ma opresc la jurnale . reality-show-uri pe care le studiez din scoarta in scoarta si inghit fiecare litera cu ochii. dar despre carti avem timp sa mai vorbim.

ce mi-am dat seama este ca gandesc incet. nu mi-am dat-o eu seama , cat mi-a dat-o cartea. gandesc chiar foarte incet, atat de incet, incat mi se spune ca sunt "aerian" . adevarul e ca visele mele dorm noaptea si se trezesc abia dimineata si incep sa ma bantuie ca niste stafii care ma prind in cele din urma de umeri si trag si trag pana... pana nu mai simt pamantul. si , ei bine... poate chiar sunt aerian. cum mi-am dat seama ca gandesc incet? citesc incet. parca adun fiecare litera cu penseta si o aranjez inapoi in minte , dar pana ajung sa termin fraza deja ma invadeaza intrebarile. langa mine tin un borcanel in care arunc toate intelesurile pe care le dau frazei asa cum pictorul isi spala pensula ... si apoi de la capat. dar asta e un subiect de discutie (monolog?) pentru alta data.

pe tot parcursul scurtei vieti de pana acum, am trait in episoade. "Euri" din ce in ce mai mari si nu neaparat mai bune dar sigur diferite pe care le-am lasat in urma si le tin acum doar ca niste trofee , de decor , pe unul din rafturile din mintea mea.asta poate fiindca gandul meu schiopateaza sau e doar lenes astfel genericul de sfarsit al fiecarui episod e cel putin bizar si imi provoaca uneori chiar piele de gaina : Eu-l de acum sta cu degetul pe jugulara Eu-lui de atunci luandu-i pulsul care e tot mai rar, si mai rar, si mai rar... pana se opreste. Sunt intr-un episod mai lung acum, poate e chiar un film intreg, poate ca cine se uita la seriale TV intelege ce simt eu acum cand spun ca abia astept sa vad ce se intampla in episodul urmator. Va urma...

Legat cu Cearceafuri

2010-01-13T13:19:00.000-08:00

ma aflu intr-un moment in care tot ce mi se spune e ceea ce stiam deja dar nu imi dadusem seama. stii, e ca atunci cand ti se spune de ce e culoarea ta preferata rosu si iti dai seama ca tocmai ai fost descris ... sau ca mergi pe doua picioare , iar apoi incepi sa sari intr-un picior ca sa arati ca poti si altfel si totusi te impiedici si cazi pana la urma. as vrea sa notez toate aceste "momente evidente" , nu pot fiindca ele zboara precum cadrele unei role de film proiectate de gand pe meninge. . legat cu cearceafuri de acel pat confortabil al banalului ma intind spre noptiera sa aprind lumina. inca nu am aprins-o , e greu sa vezi in intuneric , nici nu stiu unde e noptiera, in stanga , in dreapta... . cand o sa aprind lumina o sa pot vedea stereograma asa cum e si ce are de ascuns sub straturi , pana atunci lumea asa cum o vad e un desen abstract taiat in forma de piese de puzzle.

A: "Ce bine iti sta in verde!"

B: "Hei , merci!... stai.stiam asta!"

Scenariu 3 Tigari cu plumb.

2010-01-12T11:17:00.000-08:00

Cadru: doua balcoane intr-un bloc din Bucuresti incinse de soarele de August. unul din ele, cel din dreapta, are geamurile tapetate cu folie de aluminiu

Un barbat uscat ,incaruntind , chelind , cu mustata si totusi neras de ceva vreme iese pe usa balconului din stanga lasand un scartait in urma sa.

Ganduri : "ce caldura. Ia sa vedem ... eh , mai am 4 si gata pachetu`."

Scoate o bricheta rosie din buzunar , isi aprinde tigara , sta rezemat de balconul neinchis.

Mieunat.

Vorbe:"Pleaca ma` ca ti-am dat mai inainte de mancare"

Mieunat.

Vorbe:"Pleaca ma`, n-auzi!?"

Barbatul uscat ia pisica si ii da drumul jos de pe marginea balconului.

"Firar`a naibii de pisic`. Trantor amarat. Hilar prostesc si prostesc de hilar , nu stie ca toti fac la fel , nu toti ca el ... toti ca mine . Ce frumos era inainte ... cand eram prin facultate si ziceam ca "maine" o sa fiu cu Pulitzer-u` pe raft deasupra teancurilor de carti cu numele meu cu litere albe si mari scris pe ele. Acolo unde sta azi televizoru`. Azi iar m-au sunat aia de la redactie sa le scriu nu-stiu-ce articol despre inflatie , de parca eu as fi analist economic, nici macar econom , si zice`ca "Nu conteaza... scrie articolu` ca vedem dup`aia" . Eeeh trantori ignoranti si amarati. Azi am programarea...?"

Tuseste grav si scuipa peste balustrada. Trage ultimul fum , arunca mucul de tigara.
Mucul de tigara cade langa amestecul de saliva si sange de pe trotuar.
.

Culorile sunt doar in mintea ta

2010-01-09T12:09:00.000-08:00

niciodata nu am avut ocazia sa imi cumpar filme alb-negru si acum simt ca am pierdut toata esenta fotografiei . fotografiile alb-negru sunt cele care pot inregistra esenta fara a-ti da prea mult. te lasa sa colorezi tu lumea si astfel ele sunt ca un teatru de umbre unde insasi imaginatia ghiceste culisele spectacolului , in acest caz , de umbra si lumina, misterul e acelasi. ele sunt adevaratul minimalism al artei . e nevoie de doua nonculori pentru a surprinde lumea asa cum e defapt , alba si/sau neagra, in fond doar copii vad viata in gri. te consideri copil? ce rusinos. eu ma consider intotdeauna copil dar in acelasi timp cred ca imi pot face viata cat de alba sau cat de neagra.

   mie nu mi-a spus nimeni de ce e fotografia e arta. e cel mai usor lucru din lume sa apesi pe buton , sa o saluti de doua ori pe doamna de la Kodak , sa rasfoiesti apoi absent ca si cum e ceva normal sa iti autoconsideri genialitatea inainte sa faci un pas inapoi si sa iti privesti munca. e cel mai greu mediu in care sa ai viziune personala, nu exista nimic intr-o fotografie , nu e nimic acolo decat plastic si sticla , film si obiectiv. nu e nimic fizic , nu poti arata cu degetul si sa poti spune "asta e munca lui, sigur el a facut-o". cum faci o fotografie care sa fie recunoscuta de public? daca cineva poate pune pe hartie o asemenea viziune incat sa fie imediat recunoscuta de public , el este acela care isi merita titlul, nu de apasator de buton ci de fotograf.
  ce nu vede ochiul , nu poate vedea obiectivul , Sfantul Graal al fotografilor este sa prinda imaginea sub obturator inainte de a o prinde creierul.
  stau cu creionul in gura pe post te tigara si cu un film in mana. e sau nu arta? totusi , totul a fost creat inainte , in cele mai multe cazuri fara a sti ca va aparea pe vreo pelicula , meritul nu e cel al fotografului ci a creatorului.

da, dar o fotografie naste sentimente , si asta este rostul artei , nu? nu mai enumar sentimentele fiindca pe toate le starneste. una singura poate schimba lumea.

Cateodata 1=4

2010-01-09T05:10:00.001-08:00

Insurat cu mancarea

2010-01-06T08:31:00.000-08:00

m-as putea culca si m-as putea trezi cu mancarea. nu , cu siguranta nu sunt obez , chiar viceversa ar spune unii , oricum , ma simt bine asa cum sunt. totusi ma vad insurat cu mancarea.

daca n-as avea profesia pe care am ales-o , probabil as fi bucatar ... sau nu , nu , brutar sau ...patiser?

ce frumos ar fi sa am o casa cu etaj aproape de mijlocul orasului cu o Mic-dejunerie la parter. da, o Mic-dejunerie in care sa se stranga oameni dimineata , in pijamale cu linii sau flori , cu papuci de casa colorati sau chiar in picioarele goale , cu somnul in gene si cu ziarul in mana , unde sa isi poata lua oua prajite , salate , cafele , sucuri , lapte, cereale , ceaiuri , croissante , paine prajita , unt , dulceturi si tot ce mai trece prin cap .fetele adormite trebuie trezite!

adevarul e ca acum toti uita de micul dejun si zboara spre servici cu o cafea in mana , cu ziarul sub brat , cu cearcane in ochi si cu ceasul la vedere. nuu , sigur no sa mearga. ar fi frumos totusi sa ma pot trezi cu mirosul de paine proaspata si biscuiti cu ciocolata sub nas , atunci zilele ar incepe si mai bine.

ce zici de un restaurant? un restaurant sigur ar fericii multe stomace in miezul zilei. un Acastaurant , un loc in care mananci ce iti place , indiferent de gusturi , in care comanda sa vina cat de repede vrei tu , in care nu trebuie sa primesti o nota si totusi un loc in care sa nu mananci singur.

un loc in care primesti propriul tau aragaz, si toate ingredientele de care ai nevoie. da, asta sigur ar merge. infometatii isi fac cumparatorile , apoi vin cu ele direct la Acastaurant. la Acastaurant ai putea organiza tot felul de mese, o cina romantica , masa de craciun cu toate familia , cu toate familiile defapt , pranzul cu colegii ... eh , orice masa , ce mai?

Timpul se opreste pe hartie

2010-01-03T10:47:00.000-08:00

timpul se opreste pe hartie . fac asta fiindca vreau sa ramana ceva in urma mea , fiindca imi place , imi place sa fac lumea mai frumoasa chiar daca acum tot ce imi iese de sub mana sunt un fel de abominatii negre pe alb. minciuni care imita realitatea , dar eu vreau... vreau sa fiu cel care face minciunile sa fie realitate. pana una alta am sa le las sa traiasca , si pe minciuni si pe abominatii fiindca ele or sa creasca mari o sa stea in lumina becurilor intr-o galerie de arte. galerie care poate sa fie foarte bine si debaraua sau beciul cuiva, multumit sunt ca au ramas purtate de timp.

mana si creionul valseaza pe hartie ghidate de ochi si intre pauze malefica guma de sters vaporizeaza tot ce a muncit creionul. rivalitatea e degeaba intre ei cand ochiul stie ca la sfarsit de zi ei sunt sarea si piperul meniului sau , meniu care o sa il savureze si alte perechi de ochi ... doar daca are noroc. meniuri peste meniuri umplu dulapuri pana cand , ei bine pana cand cad. si cad cateodata in cosul de gunoi toate abominatiile si minciunile , si se pierd.

si cand vad ca mi-a iesit bine se arata emotia care vrea sa arat bucata de hartie oricui prind pe strada si ma abtin. totusi atunci cand o arat cuiva care nu imi spune cat de extraordinar e lucrata bucata de hartie , tot ce spune e in asa fel spus incat reactia mea e "ce idiot, da` are dreptate..." iar hartia nu poate sa fie decat murdara cu carbune.

si pe hartie minciunile cele mai bune sunt adevar in ochii tai.

Zgomot de fond: Antimatter-A portrait of a young man as an artist

Pe trotuar

2010-01-03T07:03:00.000-08:00

cei trei se plimba pe trotuar:

cainele isi plimba telefonul uitandu-se la om

telefonul isi plimba omul uitandu-se la caine

omul isi plimba telefonul uitandu-se la caine

cainele isi plimba omul uitandu-se la telefon

telefonul isi plimba cainele uitandu-se la om

omul isi plimba cainele uitandu-se la telefon.

care pe care plimba?

1 ianuarie

2010-01-02T09:27:00.000-08:00

s-a dus zapada , s-a dus si nasul rosu , mirosul de frig , mainile ca niste baloane , ceaiul de scortisoara,
nu e vremea ghioceilor , nici a soarelui vesel , nici a tricourilor cu maneca scurta , ochelarilor de soare , a ploilor cu miros de trandafiri ... nu. lumea ar trebui sa fie intr-o convalescenta de dupa orgasmul saptamanii sarbatorilor de iarna. sa dea jos plasticurile de pe geamuri , sa bage brazii in debara. dar stai , lumea doarme inca, aproape toata lumea.
vremurile se schimba si iarna dispare. sta ascunsa intr-un colt lingandu-si ranile.

"... nu pot, am sarbatori."

2009-12-31T10:13:00.000-08:00

A: ma inteleg bine cu toate evenimentele, inafara de ziua mea
[soarbe din ceai]
A: caree... nu o tin.
B: stii, craciunul ar fi mult mai frumos daca oamenii nu ar fi obsedatid e cadouri scumpe si materialiste
A: craciunului i se fac operatii estetice in fiecare an deja, si arata cu mult mai rau decat arata michael jackson
B: indeed!good point!
B: iar, zilele de nastere.. nu inteleg,de ce lumea le "tine" adica.. ce se intampla acolo?
A: si la zilele de nastere nu stiu eu nu traiesc cu anu` ,traiesc cu ziua, ma gandesc mai mult la ce fac maine decat la ce fac la anu
[se uita in gol]
A: desi am planuri pentru la anu
B: frumos

Fabrica de muzica

2009-12-29T00:16:00.000-08:00

in casa lui simti un miros de carti vechi si varza calita inca din pragul usii. pe dinafara face parte din normal , banal chiar, o casuta mica , plictisita ,imbracata in gri si inviorata de flori purpurii.
dansul incepe insa inauntru.

in camera de zi isi primeste el musafirii. o camera prafuita in care te loveste claustrofobia desi e destul de mare si placut colorata in verde oliv. orice atingere in acea camera provoaca o explozie de praf colorat in lumina razelor ce scapa printre jaluzelele pe jumatate deschise. nu ridica ochii.
pe pereti stau agatate toate instrumentele care-ti vin in minte cand te gandesti la o orchestra : viori,viole, contrabasi, clarinete, timpane iar un fundul incaperii o pianina si un cabinet cu partituri.

maestrul se intoarce cu doua cani de ceai si zahar pe care le pune pe masuta dintre fotolii. vine stapanul camerei.
el este generalul dirijor , magicianul notelor , un guru al urechilor tuturor iar in viata de zi cu zi , profesor de muzica. un om de geniu. geniu care il tine ascuns intr-un borcan in debara si asteapta sa il deschida altcineva , un adult care a uitat sa fie copil. magia creste si se schimba.
deschide cutiuta muzicala din centrul mesei iar dinauntrul ei scapa tusind simfonia vietii sale. sunetele navalesc din toata incaperea. viorile plang , violele rad, contrabasii zbiara iar pianina zambeste cu toti dintii. parful danseaza si daca te uiti mai atent vezi defapt notele ce valseaza in lumina verzuie de la geam. in casuta gri se afla energie indeajuns cat sa aprinda becuri in multe orase din jurul ei si chiar peste oceane .
camera nu mai e demult camera , e o padure fantastica a muzicii in taramul Frumusetii in care nu exista specii de copaci , ci feluri de instrumente. in casa profesorului de muzica efectul devine cauza si te face sa iti dai pumni in cap si sa te intrebi "eu de ce nu fac muzica?". si magia se stinge ca un televizor stricat.
muzicianul inchide cutia ,si trebuie sa plec.la poarta ma conduce pisica sa. intotdeauna mi sa parut ca era verde.

Zgomot de fond - Massenet - Elégie: O Doux Printemps

share this: facebook

Ceva pentru mintea mea.

2009-12-28T10:54:00.000-08:00



share this: facebook

Lumanari

2009-12-27T13:06:00.000-08:00

invart fularul , pescuiesc paltonul si ma incalt .

deschid usa; alerg; descui poarta; ies.

plec ,in directia opusa drumului pe care nu merg deobicei, sa imi cumpar lumanari.

in micul oras caut intotdeauna rute pe care nu le-am mai calcat niciodata . iau vechiul si il mesteci , cand pe dreapta , cand pe stanga, pana ii dau alta forma , chiar daca e acelasi vechi.

ploua-ninge ; ninge-ploua ; am apa in papuci cand imi imaginez ca patinez pe semi-zapada asezata in parcare. lumea e frumoasa in doua momente : cand pe strazi nu e nimeni si ninge sau cand pe te bronzezi cu urme de maieu.

2009-12-27T05:00:00.000-08:00

Scenariu 2 - Cearceafuri albe

2009-12-22T08:52:00.000-08:00

Ganduri: "astazi a inceput la 2 dimineata... sau... nu stiu , am pierdut demult ciclul zi noapte. hm , bat clopotele la biserica , e 7 ceasu` , imediat trebuie sa vina. Nu mai am ceai.mi se usuca gura si ... ah, mai am o portocala.Imi e lene sa o desfac totusi".

Salonul e alb, proaspat renovat si cu aceleasi paturi ruginite de fier.
Ganduri: "astia n-au finisat dupa ce au pus termopanele."

Usa scartaie si imi intorc capul spre ea, venise cu o plasa de panza din care incepe sa scoata borcane . Le tranteste pe noptiera de fier pe rand, in timp ce eu tresar la fiecare sunet.
Reactie: "`neata!"
Raspuns: "Nu ti-am adus piure azi, aseara am ramas fara cartofi, iaurtu` e acolo si ceaiu in plasa. Ah da , azi merg in oras , iti iau ceva?"

Reactie: "demnitate"

Ma uit iarasi pe geam si aud tocuri indepartandu-se.
Ganduri: "Poate ar trebui sa imi mai schimbe si mie cearceafurile...eh"

Izbesc cu stangacie un bec

2009-12-19T12:26:00.000-08:00

imi plac noptile in care nu pot dormi. tavanul se transforma intr-un ecran de cinema pe care mintea imi proiecteaza gandurile, e un film de care nu mas satura niciodata , un film de care nu am nevoie de ochelari pentru a-l vedea 3D. atunci ma aflu in momentele mele de maxima creatie in care imi vin idei atat de des incat zbor legat de becurile de deasupra capului.
si adesea ma ridic din pat aprind lumina si caut buimac o bucata de hartie pe care izbesc cu stangacie un bec , iar cateodata dau pe langa , ratez , si imi pierd ideea inainte de a o pune pe hartie. si cand vreau sa schimb canalul , ca sa nu mai vad acelasi film , inchid ochii si ajung intr-o livada de beci. becii sunt niste pomi de alama in care cresc becurile. acolo soarele bate turcoaz peste norii care sunt defapt niste roti dintate care se invart la nesfarsit.
si cand deschid ochii si vad iarasi tavanul inteleg ca nu am adormit , ci visam ... cu ochii inchisi.

incep a ma gandi la ziua urmatoare . deobicei unul dintre ganduri imi sopteste "atat de obosit vei fi maine , incat nu o sa poti face nimic". frustrarea ma acapareaza incet incercand sa realizez de ce nu pot adormi , si meditez la asta ... pana adorm.

Soundtrack: The Books- A little longing goes away

Scenariu 1 - Am incercat sa meditez

2009-12-18T02:15:00.000-08:00

..."acum nu ma gandesc la nimic ... [inspir , expir , inspir...]"
"la nimic" voce : "cine?"
|trompeta jazz|
|paraziti de radio|
|ton de telefon|sirena de ambulanta|
|iarasi paraziti de radio|

"imi golesc mintea , si ma concentrez la respiratie ... asa"

|o piesa pe care nu o recunosc|
|gandurile gandurilor mele|
|voce:"nu , nu mergem"|latraturi|vuietul orasului|

"ah firar."

simt miros de tigara. ea sta sprijinind tocul usii cu bratele incrucisate.

ea: "ce faci?"
el: "meditez."
ea: "si...?"
el: "nu prea..."

ea: "hai ridica-te."
el: "de ce?"

ea: "mergem la medic"

Caseta 2 Partea T

2009-12-17T12:47:00.000-08:00

Bec fara filament

2009-12-16T05:30:00.000-08:00

Am nevoie de o purificare. de cateva zile sunt ca o cana murdara de zat si parca ceva nu e bine , ceva nu e la locu` lui , trebuie sa indrept cartea in biblioteca , si nu stiu cum ,am uitat.
am nevoie de o iluminare. astazi umblu ca un bec cu filamentul ars fara nici o bucurie care sa imi distraga atentia de la nimicul din mintea mea. cand m-am trezit cu un peisaj de iarna la geam m-am mintit spunandu-mi "mh, ce frumos!" cand defapt ma uitam in gol. copii dinauntrul meu nu se mai joaca , mananca si dorm si imi e frica sa nu se umfle si sa se sparga.

Trebuie sa imi dau seama ca in magazinul de bomboane no sa gasesc niciodata un filament nou . Pentru numele lui Dumnezeu , spunetimi unde e magazinul de becuri!

Soundtrack: Gogol Bordello - Illumination
Fotografie: Marea Baltica vazuta prin Minolta Dynax 303si

Rafturile mele

2009-12-15T13:17:00.000-08:00

lumea noastra nu e rotunda sau plata ,ci sta pe un perete. asa e si a mea.

pe rafturile mele se afla destule materiale incat imi poti construi portretul robot-de-pasiuni. in doze de Cola stau cele mai inselatoare creioane HB din librarie ,cele care scriu mult prea negru pentru promisiunea lor dar destul de negru incat sa le cumpar in continuare chiar daca ma gadila in palma cand le rup varful. vecina lor, o cutie de bijuterii din bronz coclit in care imi tin amintirile , carnetul de cercetas , si o bricheta in cazul ca nu le mai vreau pe nici una dintre ele. iPodul doarme alaturi de un albumul "Don`t let your dreams fall asleep" de Luna Amara si CD-uri peste CD-uri de muzica simfonica , jazz si blues imbatate de aromele uleiurilor parfumate in sticlute parfumate aflate un raft ai sus.betisoare de scortisoara intre 2 aparate de fotografiat Polaroid made in the UK deasupra cartilor gata consumate. un jurnal de calatorii si frunze de toamna si pene de chitara si un borcan cu monede vechi si ... eu, acolo jos cu ochii mari si capul in palme.

Soundtrack- Jamie Cullum- Grand Torino

Exagerbata uimire.

2009-12-11T13:51:00.000-08:00

ultima data ramasesem fara suflare, incetasem sa respir de vreo 5 minute , sau poate ca o faceam si nu mi-am dat seama. gandurile mele nu aveau nevoie sa respire .in cutia mea ele se dadusera peste cap , dar nu odata ci de doua ori, iar acum stateau cu picioarele in sus crezand ca o sa atinga tavanul.

atunci parca descoperisem graalul gandurilor mele ce se afla inafara cutiei , si cred ca cineva a gandit (inafara cutiei) ceva ce mi se potrivea atat de bine incat intrasem intr-o adevarata transa ce se putea confunda usor cu o uimire exagerbata. gasisem un lucru care mi se potrivea exagerat de bine . e ca atunci cand iti gasesti o bluza colorata care te face sa pari mai fericit, sau o piesa care simti ca iti descrie starea , sau culoarea preferata , doar ca amplificat , de o mie de ori exagerat.

ma simteam ca o nuca cuprinsa de coaja ei si in acelasi timp ca filamentul unui bec aprins.

vazusem un banal film. un film absolut fara nici un buget , dar cu multe distinctii pe spate. era filmul care imi gasise culoarea locala si o exploata la maxim. asemanarile dintre viata mea si scenariul filmului erau ca atunci cand ii spui ca nu crezi in fantome ... unei fantome. pana si numele "coincideau" .

astazi am meditat asupra lui si m-am gandit ca poate fi o premonitie despre ce trebuie sa fac acum.

simt ca filmul asta a ingrosat cu cerneala ceea ce eu scrisesem deja pe lista de "cumparaturi" pentru urmatorii cel putin 5 ani.

Soundtrack: Jamie Cullum - Pointless Nostalgic

Caseta 2 Partea D

2009-12-08T03:29:00.000-08:00

Un obsedat de frumos.

2009-12-04T09:25:00.000-08:00

deocamdata sunt un discipol. si de cand sunt un discipol am invatat ca nu stiu nimic, ca nu stiu sa merg , nu stiu sa ma port , nu stiu sa ma imbrac sau nici macar sa vorbesc. sunt un pui de om adevarat caruia abia ii cresc penele si invata sa zboare in lumea oamenilor adevarati.
si nu e tot timpul bine sa fi discipol , trebuie tot timpul sa fugi dupa picioarele maestrului tau chiar daca as putea fi calcat , si sunt cateodata, dar poate doar asa pot culege fructele cunoasterii care cad din capcaunul care imi face mai mult bine decat trebuie. si cand esti mai mandru de realizarea ta , vine capcaunul si sufla in ea ca intr-un castel de carti de joc, dar o iei de la capat din nou si faci castelul mai tare si mai frumos.
am convenit cu mine insumi ca voi fi acel copil care va cerceta lumea in fiecare zi cu acelasi entuziasm. am convenit deasemenea ca ma voi afunda intru totul in ceea ce inseamna artele vizuale , voi deveni un obsedat de frumos , dependent de grafit si vopseluri , incepand de .... acum!

Fotografie : Cracovia , Polonia (2009 , 2 August-ziua in care civilizatia mi-a tras o palma peste frunte).
Soundtrack - Kasabian - Doberman

Ceaiul

2009-12-02T13:22:00.000-08:00

... il asteptam de cateva minute . comandasem Rooibos , Rooibos de mere caramel , ce nume complicat. credeam ca ceaiul rooibos e rooibos, un ceai dulceag cu iz de vanilie, dar va fi mai mult de atat.
ritualul meu obisnuit al ceaiului cuprinde fiertul plicului si consumatul produsului cu mult zahar impreuna cu o carte.
in fata mea apare o floare verde cu capac inainte sa arunc un zambet de multumire .
ceaiul asta nu era singur , nu era doar "ceaiul" era impreuna cu un paharel mic si gri cu miere , si unul mic si alb cu lapte. m-am oprit din citit ca sa fiu sigur ca savurez intr-u totu fantasmele ce au sa scape de sub clopotul verde cu toarta in forma de frunza. s-au evaporat toate dar urmele lor inca se vad pe ochiul caprui al zeitei Aroma. inauntru punga cu plantele magice va fi acoperita de mierea cam palida din paharelul gri . laptele transforma toata atmosfera intr-un ying si yang pana cand totul devine un caramel stins.
ah. am pus prea mult, m-am aplecat sa sorb valul ce avea de gand sa se prelinga pe cana verde.
a naibii miere , mai vreau zahar.

Pot orice , ce mai.

2009-12-01T10:55:00.000-08:00

nu cred ca am stiut vreodata ce o sa fac dincolo de castigarea independentei.(... "in viata")

stiu ca puteam sa manuiesc dintotdeauna creionul, nu cel mai bine, dar destul de bine pentru mine, doar ce in ultima vreme m-am apucat de studiat chestia asta. desenam copilarii pana miam dat seama ca desenul ca arta nu e copilarie , e o jucarie la care doar adultii au acces. si nu imi ramane decat sa invat cum sa ma joc si eu desi refuz sa devin adult. inainte de asta am inceput sa apas pe butonu aparatului de fotografiat. si imi iesea, nu erau si nu sunt cine stie ce , dar ma fac sa ma simt bine cand vad ca fotografiile care ies calde de la kodak , sunt ca un cozonac pe care abia astepti sa il gusti, si pot sa fac asta , si tu poti.

dar mai inainte am inceput sa zdrangan la chitara ,fiindca inca nu vreau sa cred ca pot sa cant cu adevarat.

stiu ca vreau sa fac omul sa se simta bine. stiam asta si inainte sa descopar ca oamenii se manifesta in cele mai ciudate moduri si spun ca se simt bine. o incapere colorata in culori inchise dar calde , cu cateva mese si fotolii , canapele , un bar si o formatie de jazz in care se simte conversatia si poti auzi bine dispunerea nu e genul de distractie comestibil pentru oricine.

deocamdata ma pregatesc pentru o facultate cu un nume mare in urechile multora , designul. care e confundat cu arhitectura din motive absolut necunoscute. dar pot incep o trupa intre timp , sau sa fotografiez nunti sau inmormantari , sau sa imi deschid o brutarie , o patiserie , o cofetarie . sau pot sa ... pot orice , ce mai.

Fotografie : Polonia , Marea Baltica
Piesa pe fond: Chet Baker- Dancing On The Ceiling

Caseta 1 Partea F

2009-11-29T23:22:00.000-08:00

Piesa asta imi aduce aminte de o plimbare pe luna.

Hamacul meu de frunze

2009-11-29T06:02:00.000-08:00

e un an in care avem toamna.
in sfarsit.

in sfarsit pot sa port ochelari de soare cand sunt imbracat gros si pot sa dau cu picioru in frunze si pot sa simt cum soarele cald si vantul rece danseaza pe fata mea, copilul din mine care se uita in sus, asteapta sa cada frunze , nu fulgi de zapada. e anotimpul in care pozele ies cel mai colorate si calde , in care creionul alearga mai repede pe hartie si chitara suna mai bine, probabil eu am ramas cu mintea inca pe vremea surorii gemene , a primaverii , si am uitat de progres.

in momentul in care se termina frenezia verii , incepe toamna . e ca momentul acela in care te intinzi dimineata si casti pentru ultima oara , doar ca tine pana la vine mos Nicolae. atunci incepe frenezia iernii, zile de nastere , sarbatori religioase , sarbatori "pagane" , ajunul noului an , cadouri , mos craciuni. sti? binenteles ca sti. pana atunci eu am sa citesc o carte buna intrun hamac de frunze dintre soare si luna.

Fotografie - Hunedoara , acelasi aparat , acelasi film Kodak
Soundtrack- Iron&Wine-Cinders And Smoke

Dependenta.

2009-11-26T10:39:00.000-08:00

mai stii cand ai fost ultima data dependent de ceva? poate ca inca esti dependent de tigari , droguri usoare/grele , femei usoare/grele , barbati usori/grei(/obezi?) , guma de mestecat , telefon , ipod, "mesingiar", facebook/hi5(?)/blogger , jocuri pe calculator , filme , telenovele , ruj , guma de mestecat, somn , patul tau mare, zambete , soare in ochi , carti (/de joc) sau tot restul lucrurilor pentru care poti simti dependenta.
dar ce faci cand esti dependent de persoane? nu ma refer neaparat la sensul bun a dependentei , ma refer la profesori , colegi de munca , sefu , parinti sau altii de care suntem legati cu cordoane ombilicale , rudele spre exemplu ,sau cu lanturi de altii.eu , cand ma izbesc de o astfel de dependenta , e ca si cand as avea pe fata o panza de paianjen. poti fi cu adevarat independent? eu cand o sa pot fi cu adevarat independent?

astazi cand mi-am aplaudat singuratatea , am gasit un tantar strivit in palme . nu eram singur.

Soundtrack:
Son House-Between Midnight And Day
Fotografie:
Cioclovina 2009 , Minolta Dynax 303si

Fragment 1

2009-11-25T03:20:00.002-08:00

...o imagine vagă asupra personalităţii mele. Aveam principiul mentalităţii mele bazat pe o relaţie echilibrată între toate elementele vieţii mele , în care nu există ură sau invidie, în care "putinul” este prea mult dar în acelaşi timp "totul” este obiectivul principal.

48 de săptămâni mai târziu sămânţa mentalităţii mele a încolţit şi continuă să evolueze. Mi-am dat seama că termenii "bun” sau "rau” , "adevar” sau "minciuna” nu sunt decât termeni care variază de la persoană la altă şi că nu există un absolut , am realizat că viaţa e o sumă a alegerilor pe care le facem şi încă dezbat ideea de destin , am observant că totul are un farmec doar dacă te atrage pe tine şi nu fiindcă alţii spun că e frumos, deşi ultima afrimatie pare a fi logică nu e neapărat adevărată într-o lume în care gusturile ne sunt conduse de mass-media, astfel totul devenind un stereotip. anul acesta am învăţat ce înseamnă prietenia adevărată , am înţeles relaţiile dintre persoane , fie ele de iubire sau ură, am învăţat să simt totul cu o profunzime cu care nu o făceam până acum , mi-am dat seamă că , totuşi , nu ştiu nimic şi că trebuie să încep să descoper din nou lumea precum un copil , încă lucrez la asta. activităţi precum cercetăşia mi-au lărgit orizonturile , dar cel mai important , mi-au arătat că abia după ce ai explorat aproapele poţi plecă mai departe. au trecut 12 luni în care mi-am descoperit pasiunile şi drumul pe care îl voi urmă în viaţă , chiar şi numai schiţat. am pus mână pe creion şi cu puţin ajutor am descoperit că acesta poate face lucruri la care baghetă lui Merlin nici nar fi visat, adevărată magie aflându-se în creatile care iau naştere pe hârtia din faţă mea. De asemenea am aflat că poţi fi apreciat pentru cum, când, şi de ce am apăsat pe butonul aparatului de fotografiat precum şi sentimentele incredibile de care da dovata un instrument muzical ,precum chitară. anul a trecut , şi totuşi cred că am enumerat puţine din câte mi s-au întâmplat, câte am experimentat sau din câte am învăţat. În final totul ţine de dorinţă noastră de progres , ori câţi dintre noi o folosesc ?

Fotografie : Marea Baltica , Polonia

Minolta Dynax 303si & Kodak 200

Soundtrack : Muse- Hyper Chondriac Music